Cetate sfântă, Ierusalim,
Ce mult Stăpânul Și-a dorit
Să stai în brațul Lui sublim
Precum un pruncușor iubit!

Ce fericit erai Ierusalime
De-ai fi recunoscut pe Cel
Venit din Slăvile divine...
Ai fi trăit în veci cu El!

Dar L-ai respins și L-ai ucis
Și din Cetatea-ți minunată
Cu Templul grandios, de vis,
N-a rămas piatră pe piatră!

Acuma tu, dragă creștine,
Ești un iubit Ierusalim
Și Domnul a venit la tine
Din cer cu Urim și Tumim

Căci vrea Împăratul tău să fie...
E o vreme-a cercetării tale,
Un timp de har care te îmbie
A reveni sub aripile Sale!

O nouă zi de har și cercetare…
În care să te apleci smerit
Sub Sfintele aripi ocrotitoare,
Să fii pe veci de moarte izbăvit!

Ascultă acum, oricine ești:
E vremea să asculți Cuvântul,
E vremea să te pocăiești,
Să-ți lepezi firea și păcatul,

Să intri în Noul Legământ
Mărturisind ceea ce crezi,
Să fii născut din Duhul Sfânt
Și în apă apoi să te botezi.

E vremea ta cea de pe urmă
În care-alegi ce răstignești,
Ori firea ta rebelă și nebună,
Ori pe Isus, și-L părăsești!

E vremea ta să hotărăști
Dar hotărârea-i pentru veci!
Isus te-așteaptă să-L primești
Și cu El veșnic să-ți petreci.

Zaragoza 27/03/2012
de Ioan Hapca (Ionică)